Machiajul permanent este un tatuaj localizat la nivelul buzelor, pleoapelor și fețelor, realizat pentru a semăna cu machiajul clasic. Se aplică din motive estetice și pentru a elimina necesitatea aplicării machiajului clasic sau pentru a acoperi imperfecțiuni precum cicatrici sau pete albe pe piele din cauza vitiligo.
Machiajul permanent (cunoscut astăzi și sub numele de micropigmentare, dermopigmentare și tatuaj cosmetic) a devenit popular la începutul secolului XX. Totuși, este posibil ca acesta să se fi făcut și înainte, deoarece tatuajul este o practică veche. Știm că oamenii de acum 5000 de ani se tatuau din diferite motive (de la cele religioase și medicale la cele estetice). La începutul anilor 1930 s-a înregistrat o creștere a popularității machiajului permanent. Multe saloane de înfrumusețare din acea vreme tatuau femeile fără să le spună, vânzând tratamentul ca „tratament pentru ten” (fără a le spune că este vorba de tatuaj) și injectându-le cu coloranți vegetali.
Când tratamentul este finalizat, acesta pune în valoare trăsături ale feței: sprâncenele, ochii și buzele. Cât de mult face acest lucru depinde de design, de tipul de culoare folosit și de cantitatea de pigment injectat în piele. De asemenea, imediat după terminarea tatuajului, rezultatul poate părea prea întunecat. Acest lucru se datorează faptului că culoarea se află încă în straturile epidermice cele mai exterioare ale pielii – aproape de suprafață. În timp (nu prea mult timp – câteva zile), pielea se va vindeca, straturile superioare ale epidermei vor fi înlocuite de noi celule epidermice, iar culoarea se va estompa, rămânând mai deschisă, dar totuși prezentă. În funcție de o persoană și de modul în care este tratată, această culoare poate dura mult timp sau poate începe să se estompeze după un timp. De asemenea, culoarea poate dispărea dacă este expusă prea mult la soare și dacă există mai mult pigment în piele, va fi nevoie de mai mult timp pentru a dispărea complet. Atunci când machiajul permanent este stabilizat, cei care sunt tatuați pot fi nemulțumiți de efectul final. Cele mai frecvente erori în aplicarea machiajului permanent sunt „prea închis”, „culoarea greșită”, „neuniform” și „prea mare”. În majoritatea cazurilor (cum ar fi culoarea și uniformitatea), aceste plângeri pot fi rezolvate de un profesionist. Un machiaj prea mare ar putea necesita tehnici de ușurare a pigmentului și/sau îndepărtare, care sunt costisitoare și dureroase. Această problemă poate fi rezolvată și cu machiaj clasic.
Machiajul permanent poate dezvolta complicații ca și tatuajele standard. Beneficiarii pot dezvolta alergii la pigmentul folosit, pot forma cicatrici, granuloame (o formă de inflamație) și cheloide (un tip de cicatrice supradimensionată). De asemenea, aceștia riscă crăparea pielii, exfolierea, apariția de bășici și infecții locale. În cazul în care instrumentele de tatuaj nu sunt sterilizate, acestea pot fi infectate cu boli precum HIV și hepatita, dacă aceleași instrumente au fost folosite pe cei care au aceste boli. Dacă pigmenții folosiți la tatuare au fost falsificați cu metale grele sau au proprietăți magnetice, persoanele cu acest tip de machiaj permanent ar putea suferi umflături sau arsuri dacă sunt expuse la imagistica prin rezonanță magnetică (IRM), dar aceste cazuri sunt rare. Dacă ulterior beneficiarii se răzgândesc, își pot îndepărta tatuajele, dar acest proces este greu și dureros. Tehnicile de îndepărtare a machiajului permanent sunt resurfacția cu laser, dermabraziunea (îndepărtarea fizică sau chimică a celulelor pielii – exfoliere) și îndepărtarea chirurgicală.
